În tăcerea nopţii
El se ascundea
Şi privirea-i dulce
Ne-ncetat o căuta
Ea suspina puternic
La umbra crucei dură
Căci viaţa-i se sfârşise
Într-un minut de ură
El privea umit
Chipul miresei sale
Şi-i văzu tristeţea
Cu sânge îngroşată
Şi-n acel ultim ceas
De iubire pământeană
Dăduse-şi seama ambii
Căci viaţa-i o enigmă
În lumea asta singuri suntem
Şi nu ramâne altceva
De cât pustietatea rece
Şi neagr-a veşniciei….
